marți, 2 septembrie 2014

de citit...

De  recitit de fiecare data cand calea devine neclara:

PESCARUSUL JONATHAN  LIVINGSTONE , de Richard Bach.

      Incredibil cum o carte atat de scurta ofera atatea raspunsuri.





      Carte ce imi vorbeste astazi despre cat de greu poate sa fie drumul, cata munca si perseverenta e necesara.
Dar mai ales de faptul ca inceputul e de unul singur - si doar cand alegerea e definitiva si irevocabila , apar ajutoarele :). Trebuie sa te cresti pe tine - sa te abandonezi zborului, ca apoi sa te intorci si sa-i ajuti pe ceilalti.

                   


duminică, 9 iunie 2013

Bujori...





E timpul sa-nfloreasca bobocii iubirii,     
Stropiti in nestire cu lacrimi si ploi.


E timpul sa creasca spre cer din iubire, 
S-aduca lumina si soare in doi.





miercuri, 12 decembrie 2012

detasare




     Cand viscolul rascoleste zapada si frigul domneste peste tot, se asterne in suflet un sentiment profund de caldura, de liniste si pace. In fiecare iarna am acest sentiment si parca acum e mai intens ca oricand.

     Un sentiment care ma duce cu gandul la detasarea vehiculata de marii maestrii ca si cale de iluminare.Am facut deseori paralela intre imagini din natura - un copac in bataia vantului, petalele unei flori smulse de vant- si viata unui om. Si mi s-a parut atunci ca soarta e oarecum nedreapta si trista, ca ceea ce avem de infruntat e deseori peste puterile noastre; si ca a fi "in voia sortii" e un lucru rau. Am judecat imediat imaginea, m-am suparat in locul copacului si al florii, m-am razvratit impotriva destinului despre care nu stiam de fapt nimic.

       Poti privi cu detasare doar cand ai deplina incredere in divinitate, in forta care coordoneaza viata  si stii ca ceea ce trebuie sa se intample, se intampla la momentul oportun; cand intelegi ca esti poate prea mic pentru a vedea intregul si accepti sa traiesti ceea ce ti se ofera pentru a creste. Sa nu incerci sa schimbi evenimentele ci doar felul in care le percepi. E destul de ciudat cum exercitiul asta poate sa iti ofere ceva nou in fiecare zi, chiar daca ceea ce se intampla este la fel.

     Sa poti vedea viscolul, sa-l simti si totusi caldura din sufletul tau sa nu dispara - sa privesti cu detasare - nu cu nepasare - doar fara sa incerci sa controlezi ceea ce se intampla. Privind natura e mai usor de realizat asta, sa incercam incet incet sa o facem si privind la propria viata.

luni, 10 decembrie 2012

si sa ninga pentru noi...

"Atata iarna nu-mi incape-n cer
Isi face loc in suflet mai departe
Cand peste inimi ninge efemer
Cu flori de camp uitate intr-o carte "

miercuri, 5 decembrie 2012

vise...

Cei care viseaza ziua devin mult mai constienti de multe lucruri care le scapa celor care viseaza doar noaptea.
                                        
A visa, asta-i fericirea; a astepta, asta-i viata.

Cel ce priveste in exterior, viseaza; cel ce priveste in interior, se desteapta.

Daca a visa putin este un lucru periculos, leacul nu este sa visezi mai putin, ci sa visezi mai mult, sa visezi tot timpul.
  
A visa inseamna a crea. O dorinta este o chemare. Sa construiesti o himera inseamna sa provoci realitatea.

Vis e viata noastra-ntreaga, iara visele - tot vis.

marți, 4 decembrie 2012

Melancolie - Lucian Blaga
Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.        
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

marți, 27 noiembrie 2012

Niciodata toamna


Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e campul de matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-nsirate, ca niste ulcele
De vin invechit pe fundul lor de lut,
Stau pe tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie spre apus.
Ca frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, risipind in sus,
Foile-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vina sa asculte-ndemnul ne-nteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.