Traim intr-o lume a actiunii, suntem mereu in criza de timp, incercam sa facem cat mai mult , sa obtinem cat mai mult. Ce-i drept viata e scurta si trebuie traita din plin, dar poate ca in goana noastra spre ceva care sa ne aduca implinirea si multumirea , incepem multe lucruri asteptand imediat rezultate, si daca acestea nu vin - abandonam, ca doar mai sunt atatea de facut...
Si poate ca ratam esentialul,nu lasam timp semintelor sa incolteasca, sa infloreasca si nu ajungem niciodata sa culegem roadele...
Poate daca am avea putina rabdare...
„Acestea sunt momentele adevarate - intervalele. Noaptea este pe sfarsite, in curand va rasari soarele. Incearca sa faci aceste intervale cat mai frumoase cu putinta - pline de liniste, pline de gratitudine; gratitudine pentru existenta care ti-a dat aceasta sansa, gratitudine pentru toti cei care te-au ajutat.
Si apoi asteapta. "Asteptarea" este cuvantul cheie.
Nu poti forta existenta in nici un fel; trebuie doar sa astepti.
Lucrurile se intampla intotdeauna la momentul oportun.
Ai plantat semintele, ai udat gradina; acum asteapta. Orice graba e periculoasa.
Orice lucru are nevoie de timp pentru a creste. Numai ceea ce este fals poate fi fabricat rapid ca intr-un flux tehnologic. Realitatile insa cresc, si orice crestere are nevoie de timp.
Iar cresterea interioara este cea mai mare crestere din intreaga existenta. „
Osho
Sa fie adevarat ca experientele care ne sunt de folos, care ne pot ajuta sa crestem – ne cauta si ne gasesc daca suntem pregatiti si le asteptam? Sa fie totul atat de simplu?
Se prea poate – dar „asteptarea” este esentiala - fa-o cat mai frumoasa , pana cand inevitabilul te va lovi ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu