miercuri, 12 decembrie 2012

detasare




     Cand viscolul rascoleste zapada si frigul domneste peste tot, se asterne in suflet un sentiment profund de caldura, de liniste si pace. In fiecare iarna am acest sentiment si parca acum e mai intens ca oricand.

     Un sentiment care ma duce cu gandul la detasarea vehiculata de marii maestrii ca si cale de iluminare.Am facut deseori paralela intre imagini din natura - un copac in bataia vantului, petalele unei flori smulse de vant- si viata unui om. Si mi s-a parut atunci ca soarta e oarecum nedreapta si trista, ca ceea ce avem de infruntat e deseori peste puterile noastre; si ca a fi "in voia sortii" e un lucru rau. Am judecat imediat imaginea, m-am suparat in locul copacului si al florii, m-am razvratit impotriva destinului despre care nu stiam de fapt nimic.

       Poti privi cu detasare doar cand ai deplina incredere in divinitate, in forta care coordoneaza viata  si stii ca ceea ce trebuie sa se intample, se intampla la momentul oportun; cand intelegi ca esti poate prea mic pentru a vedea intregul si accepti sa traiesti ceea ce ti se ofera pentru a creste. Sa nu incerci sa schimbi evenimentele ci doar felul in care le percepi. E destul de ciudat cum exercitiul asta poate sa iti ofere ceva nou in fiecare zi, chiar daca ceea ce se intampla este la fel.

     Sa poti vedea viscolul, sa-l simti si totusi caldura din sufletul tau sa nu dispara - sa privesti cu detasare - nu cu nepasare - doar fara sa incerci sa controlezi ceea ce se intampla. Privind natura e mai usor de realizat asta, sa incercam incet incet sa o facem si privind la propria viata.

luni, 10 decembrie 2012

si sa ninga pentru noi...

"Atata iarna nu-mi incape-n cer
Isi face loc in suflet mai departe
Cand peste inimi ninge efemer
Cu flori de camp uitate intr-o carte "

miercuri, 5 decembrie 2012

vise...

Cei care viseaza ziua devin mult mai constienti de multe lucruri care le scapa celor care viseaza doar noaptea.
                                        
A visa, asta-i fericirea; a astepta, asta-i viata.

Cel ce priveste in exterior, viseaza; cel ce priveste in interior, se desteapta.

Daca a visa putin este un lucru periculos, leacul nu este sa visezi mai putin, ci sa visezi mai mult, sa visezi tot timpul.
  
A visa inseamna a crea. O dorinta este o chemare. Sa construiesti o himera inseamna sa provoci realitatea.

Vis e viata noastra-ntreaga, iara visele - tot vis.

marți, 4 decembrie 2012

Melancolie - Lucian Blaga
Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.        
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

marți, 27 noiembrie 2012

Niciodata toamna


Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e campul de matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-nsirate, ca niste ulcele
De vin invechit pe fundul lor de lut,
Stau pe tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie spre apus.
Ca frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, risipind in sus,
Foile-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vina sa asculte-ndemnul ne-nteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.

vineri, 23 noiembrie 2012

o frunza

Nemilostiva lege a firii...



De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii;
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?...





joi, 22 noiembrie 2012

pisica alba, pisica neagra


Universul dual – sau viata penduland permanent intre bine si rau

     Traim intr-un univers dual, totul se imparte in bine-rau, frumos-urat, alb-negru, lumina- intuneric; fiecare lucru, fiecare stare sau fenomen are un revers, totul e in opozitie si ca un rezultat viata e o continua lupta, exista mereu ceva opus, ceva complet diferit care ne alimenteaza dorinta de a judeca, de a cataloga si de a lupta contra a tot ce este altfel.

     Existenta dualitatii aduce cu sine posibilitatea manifestarii liberului arbitru, posibilitatea de a alege , de a experimenta , de a invata din fiecare experienta si de a deveni apoi constient. O alegere devine constienta doar cand e facuta in cunostiinta de cauza ; dupa ce toate optiunile au fost incercate. Nu e permis sa judeci ceva ce nu cunosti. Si oarecum ciudat , intunericul ne invata cel mai mult ce este lumina; devenim constienti de valoarea unui lucru doar cand il pierdem.

      A blama raul isi pierde sensul, pentru ca pana la urma el ne dezvaluie ce este binele.Iar pentru a forma intregul e nevoie de ambele. Extremitatile trebuie sa se contopeasca pentru a forma un singur TOT. Existenta unui contar, a unei forte opuse incurajeaza evolutia, cresterea. Ce sens ar avea lumina, daca nu ar exista intunericul pe care sa-l acapareze, in care sa se extinda si sa straluceasca?

      Se spune ca universul dual e pe cale sa se sfarseasca. Lupta se apropie de final si va avea un castigator sigur: lumina. Urmeaza o noua etapa in care trebuie sa gasim in noi resurse de a creste fara a avea langa noi o forta potrivnica care sa ne stimuleze. Oare cum va fi viata intr-un astfel de univers? Pare greu de imaginat, pentru un om atat de obisnuit sa se joace de-a pisica alba - pisica neagra. Pana atunci oscilam intre alb si negru si probabil cei mai multi vom alege cate ceva din fiecare - asa: 

                                                  sau  asa:



....Ma intrebam : oare de ce imi plac mai mult pisicile negre?... :)



vineri, 9 noiembrie 2012

cautare

Cand cautarea in exterior esueaza, privirile se indreapta cuminti spre interior - sa fie oare acolo ceva?


incerc sa zbor
dar vazduh nu mai e
sa-mi sustina aripile bolnave;

incerc sa te caut in ape albastre
dar ocean nu mai e
sa ma poarte spre tine;

incerc sa urc stanci
sa ma afund in pesteri
dar pamant nu mai e
sa-mi sprijine pasii.

nu mai e nimic
si nimicul nu-mi poate fi carare spre tine...

sunt doar eu
condamnat sa te caut
in mine.

miercuri, 7 noiembrie 2012

intalnirea cu viata

Lasa-te in voia vietii...


“Oamenii sunt tensionati. Tensiunea apare atunci cand urmaresti ceva; relaxarea apare atunci cand lasi calea libera.
Oamenii alearga, alearga din greu, incercand sa obtina ceva de la viata, sa stoarca viata. Nu iese nimic din asta, pentru ca nu aceasta este calea. Nu poti stoarce viata, trebuie sa te predai in fata ei. Nu poti cuceri viata. Trebuie sa fii curajos si sa fii cucerit de viata. Aici, cucerirea este o victorie si efortul de a fi victorios se va dovedi a nu fi altceva decat esecul tau final, total.
Viata nu poate fi cucerita, deoarece partea nu poate cuceri intregul. Este ca si cum o mica picatura de apa ar incerca sa cucereasca oceanul. Da. Picatura poate sa cada in ocean si sa devina ocean, dar nu poate sa cucereasca oceanul. De fapt, caderea in ocean, stramutarea in ocean este mijlocul de cucerire.
Oamenii incearca sa gaseasca fericirea, de unde si interesul exagerat fata de corp. Este aproape o obsesie. A trecut dincolo de limitele preocuparii, ajungand la obsesia corpului. Oamenii fac efortul de a avea un contact cu fericirea prin intermediul corpului si acest lucru nu este posibil.
A doua problema este ca mintea este competitiva. Este posibil ca, de fapt, sa nu-ti iubesti corpul cu adevarat, ci doar sa ii concurezi pe altii. Pentru ca altii fac anumite lucruri, trebuie sa le faci si tu. Iar mintea americana este cea mai superficiala, cea mai ambitioasa minte care a existat vreodata. Este o minte foarte lumeasca. Acesta este motivul pentru care omul de afaceri a devenit realitatea de prim ordin in America. In rest, totul a ajuns fundal; omul de afaceri, omul care controleaza banii, aceasta este realitatea.
Omul constient traieste in corp, isi iubeste corpul, il sarbatoreste, insa nu este corpul. Stie ca exista ceva in el, ceva care va supravietui tuturor mortilor. Stie ca exista ceva in el care este etern si nu poate fi distrus de timp. A ajuns sa simta asta in adancul fiintei sale. Nu se teme. Nu se teme de moarte pentru ca stie ce este viata. Si nu alearga dupa fericire pentru ca stie ca Dumnezeu ii trimite milioane de oportunitati; nu trebuie decat sa lasi calea libera.
Nu vezi ca toti copacii au radacinile in pamant? Nu se pot duce nicaieri si totusi sunt fericiti. Nu pot sa alerge dupa fericire, desigur; nu se pot misca, insa nu vezi fericirea? Nu le vezi bucuria cand ploua, multumirea cand sunt rascoliti de vant? Au radacini si nu se duc nicaieri si totusi viata vine la ei.
Totul vine – tu nu trebuie decat sa creezi conditiile; totul vine – doar sa lasi calea libera. Viata este pregatita sa ti se intample si tie. Tu creezi atatea bariere, si cea mai mare bariera pe care o poti crea este fuga. Din cauza fugii si goanei tale, de cate ori viata vine si iti bate la usa, nu te gaseste niciodata. Alergi permanent dupa viata si viata alearga dupa tine, iar intalnirea nu se produce niciodata.”
Osho

frunze lovite de ploaie

Si iata ca a venit toamna - anotimpul melancoliei...

Frunzişuri  - Nichita Stanescu



Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea întâmplărilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfăşurat
înserările.

Inimă, inimă, planetă misterioasă,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
imaginile tale tandre, puţin fluturate
de respiraţia mea.

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,
aniversarea pietrelor de căldărăm în care
potcoava lunii va izbi, când voi trece ridicat în să
aniversarea bicicletelor rezemate de zid, aniversarea
numerelor de licean purtate la mânecă,
aniversarea tuturor vorbelor care
ţin în dinţii literelor
dorinţele, dragostea...

Inimă, inimă, planetă misterioasă
pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc şi să mor.

luni, 7 mai 2012

cautare


Caut ceva,
Nu stiu ce,
Dar simt ca-ntalnirea va naste in mine un soare.

Caut ceva,
Nu-l gasesc...

Viata isi pierde sensul,
Moartea isi pierde sensul,
Se lasa tacerea
Si-mprastie norii.

Cerul senin imi promite schimbarea,
Caut ceva, nu stiu ce
Si ma-ntreb :
Cat de-ndelunga poate fi cautarea?

Cat de departe se ascunde raspunsul?
Tot mai aproape,
Sau tot mai departe...

Nu stiu.
Eu doar caut.

sâmbătă, 21 aprilie 2012

cat de departe...

 
 
"Si cat de departe sa-mi duc sufletul, ca sa nu-mi aminteasca de tine?
 Si cat de adanc sa-mi ingrop inima ca sa nu se mai zbata in mine?
 Marea intreaga n-ar putea scufunda, toata dragostea asta, stii bine..
 Oricat de departe as fugi pe pamant, tot n'ar fi prea departe...departe de tine
 Oricat de departe as fugi pe pamant, m-as intoarce la tine..."


 

 

joi, 19 aprilie 2012

some fun - the page turner



Cum  intorc inginerii pagina:


Contratimp

Traim in contratimp, gasim raspunsul doar cand nu mai e de nici un folos, cand totul e pierdut si intrebarea a murit... Oare de ce ? Nu-l cautam unde trebuie? Nu patrundem suficient de adanc in noi?Se spune ca mintea ce naste o intrebare, detine deja raspunsul, ca nu exista intrebare fara raspuns – dar ce folos, daca-l gasim prea tarziu. Poate ar trebui sa staruim mai mult, cat intrebarea e inca vie...
                                                    
Mă uit în trecut şi nu înţeleg
Urmele paşilor mei.
Privesc îngheţata zăpadă
Prin care picioarele mele desculţe,
Îmi amintesc, s-au rănit,
Dar urmele lor închipuie semne
În alfabetul unei limbi dispărute.
Ieri ce voiam să spun
Şi mâine cum voi mai citi
Durerea mersului de-acum,
Când clipele obeze
Par ani şi anii epoci
Nehotărâte şi fără sfârşit?
Nici un răspuns nu se naşte
Decât când nimeni nu mai are
Nevoie de el
Şi întrebarea care-l aştepta
A murit.
                                                                 Ana Blandiana- Contratimp
         

O roza-nfloreste...

 

O roză-nfloreşte, suavă…
Ca nor risipit e necazul.
Puternic mă poartă extazul
Spre-o naltă şi tainică slavă.

Nu-mi pasă de-a vieţii otravă,
De chinul ce-şi urcă talazul
O roză-nfloreşte, suavă;
Ca nor risipit e necazul.

Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
Să-mi fac din ursită o sclavă,
Şi nu mai e viaţa grozavă,
Deşi mi-a brăzdat tot obrazul
O roză-nfloreşte, suavă.



                                       Alexandru Macedonski -  Rondelul rozei ce înfloreşte

miercuri, 18 aprilie 2012

definitia vietii

 




Speranta e poarta spre credinta, credinta e poarta spre cunoastere, cunoasterea e poarta spre creatie, iar creatia e poarta spre existenta. 

    Experienta e poarta spre expresie, expresia e poarta spre devenire, devenirea e activitatea a tot ce inseamna Viata si singura functie a lui Dumnezeu.

    Ceea ce speri, pana la urma vei crede; ceea ce crezi, pana la urma vei stii; ceea ce stii, pana la  urma vei crea; creea ce creezi, pana la urma vei experimenta; ceea ce experimentezi, pana la urma vei exprima; ceea ce exprimi, pana la urma vei deveni. Aceasta este formula pentru tot ce inseamna viata.

    Este atat de simplu.
(Neale D. Walsch)

joi, 5 aprilie 2012

USUI REIKI- principii

USUI REIKI RYOHO

Reiki, in japoneza, are mai multe intelesuri: REI – intelepciunea divina, minune, universal, luminozitatea divina, omniprezent, stralucitor, universal, clar, etc.  KI – energia vitala, forta universala, forta generatoare a cerului si a pamantului. (In chineza se numeste chi, in sanscrita – prana, in crestinism lumina etc.)
Exista o sursa de lumina care in Reiki este numita SURSA UNIVERSALA DE ENERGIE, dar care este aceeasi cu sursa pranei sau cu Duhul Sfant ortodox.
Reiki este o energie veche din timpuri atlante. Este un sistem de împuternicire prin IUBIRE, prin care oamenii se pot vindeca pe ei înşişi, pe alţii şi pe Mama Pământ. Nu este nimeni pe pământ care să nu o poate face. Reiki este o energie a fortei vitale, invizibila dar palpabila, infuzeaza si patrunde toate formele de viata. Aceasta energie este infinita si pura.
In mod natural ne luam aceasta energie prin rugaciune, prin impartasanie, prin apa sfintita de la preot care are acces direct la sursa universala (Duhul Sfant).
IDEALURILE REIKI
Arta secretă a chemării fericirii,
Vindecarea spirituală a tuturor bolilor,
Începând de azi elimină teama,
Începând de azi nu mai fi îngrijorat,
Începând de azi devotează-te muncii tale,
Începând de azi ai grijă de semenii tăi şi de toate fiinţele vii,
Dimineaţa şi seara împreunează-ţi mâinile pentru rugăciune,
Rosteşte aceste cuvinte din inima ta şi cântă aceste cuvinte.
Oamenii au practicat arta punerii mainilor spre vindecare de la inceputul timpurilor. Această energie este cunoscută sub mai multe nume: CHI (în China), PRANA (în India), REIKI (în Japonia). Este un instinct natural sa pui mana pe cel ranit, trist sau bolnav. Mamele sunt un exemplu in acest sens, cand copilul este bolnav ea pune mana in locul dureros.  Atingerea umana inseamna vindecare si dragoste. Aceasta energie este una si aceeasi  cu energia folosita de practicantii Reiki. Vindecatorul Reiki are acces la acesta energie si datorita INITIERII pe care o primeste, care elimina blocajele din canalele de energie ale corpului sau.
Initierea conecteaza practicantul Reiki cu sursa de energie universala. Reiki nu este numai pentru cei ce vor sa practice vindecarea, ci si pentru cei care nu au aspiratii de acest gen si doresc numai sa se perfectioneze din punct de vedere spiritual. Reiki va da posibilitatea de autovindecare atat fizic cat si spiritual. Este un mod de a abandona vechi obisnuinte sau dependente, de a vindeca la nivel mental si emotional.
Reiki este o forma de manifestare a puritatii inimii noastre!
Istoria Reiki
REIKI a fost un sistem de vindecare folosit în antica Atlantidă, creat de către un mare preot, la templul VINDECĂRII, preot care este acum cunoscut sub numele de Maestrul Spiritual (Ascensionat) St. Germain.
Fondatorul acestui sistem este Mikao Usui (1865-1926). El a readus aceasta practica pe Pamant printr-o experienta avuta  in anul 1922. An in care acesta a urcat pe muntele Kurama si a tinut post negru 21 de zile, dupa ce in prealabil incerca sa afle taina vindecarilor facute de Iisus Hristos. In ziua 21  primeste aceasta energie pe care o numeste REIKI. Transmite mai departe Reiki-ul lui Chujiro Hayashi care mai departe doamnei Hawayo Takata.  Aceasta aduce Reiki-ul in America unde instruieste 22 de maestri. Acestia au fondat societati de Reiki, iar fiecare si-a pus amprenta mai mult sau mai putin pe acest sistem, astfel la oara actuala pe langa diferentele de la un maestru la altul mai sunt si peste 100 de alte ramuri asa zise nontraditionale sau moderne. Oricum ar fi, este o eroare grava a sustine ca Reiki-ul meu este mai bun decat al tau, sau invers. Toate functioneaza, exista insa diferente la simboluri si vibratiile la care acestea conecteaza, plus diferente la ritualul de initiere (acordaj). In rest totul depinde de practica si nivelul spiritual al fiecaruia.
Principiile Reiki
DOAR ASTĂZI SĂ AM ÎNCREDERE DEPLINĂ (să trăiesc „acum”)
  • Toate lucrurile se întâmplă în concordanţă cu vointa Divină.
  • Am să ascult de sfatul Sinelui meu Superior şi voi da voie vieţii şi muncii mele să se desfăşoare în limitele planului Divin.
  • A-mi face griji, a mă nelinişti, înseamnă a nu avea încredere în rolul pe care Dumnezeu îl joacă în viaţa noastră.
  • Dacă noi vom asculta de vocea noastră interioară, noi vom creşte, vom ajunge să recunoaştem şi accepta locul pe care îl ocupăm în lume şi să pornim de aici inainte în dragoste şi compasiune.
DOAR ASTĂZI SĂ MUNCESC CINSTIT
  • Mă iubesc pe mine însămi suficient de mult ca să-mi dau seama că acţiunile mele afectează pe ceilalţi.
  • Am face munca cu onestitate, înseamnă a fi cinstit faţă de mine însămi. Dacă vom creea armonie în noi înşine, ajutăm la armonizarea lumii.
  • Dacă colaborăm la dragoste şi echilibru, vom avea parte de aceste binefaceri în propria noastră viaţă. Încearcă să vezi încercările vieţii ca lecţii pe care Dumnezeu încearcă să ţi le ofere pentru a-ţi da şansa de a învăţa.
  • A fi spiritual înseamnă a fi conştient de propriile tale nevoi, precum şi de nevoile altora.
  • Desăvârşirea vine din străduinţa cinstită pe care o facem în fiecare zi pentru a ne perfecţiona pe noi şi pentru a ajuta pe alţii.
DOAR ASTĂZI ÎMI VOI ACCEPTA BINEFACERILE (în sens Christic, binefacerile sunt lecţii de viaţă atât rele cât şi bune)
  • Aceasta înseamnă că mă voi uita la viaţa mea şi voi aprecia ce am cu adevărat. Cheia a avea tot ceea ce îţi trebuie, este să vizualizezi pozitiv, să gândeşti pozitiv, pentru că obţii tot ceea ce gândeşti.
  • Învaţă să gândeşti în mod constructiv şi astfel să-ţi aduci în viaţă energiile de care ai într-adevăr nevoie.
  • Dacă gândeşti lumină, va fi lumină. Dacă gândeşti întuneric (ai gânduri întunecate), tu vei deveni întunecat. Dă-i voie spiritului tău să-ţi spună de ce ai tu neapărat nevoie.
  • Noi suntem lumina lui Dumnezeu pe pământ, aşa că lasă lumina să se manifeste prin tine, în adevăr, frumuseţe, armonie, dragoste şi îndestulare.
NUMAI ASTĂZI VOI FI ÎMPĂCAT
  • Atunci când eşti furios, eşti controlat. A fi furios înseamnă a fi controlat de altceva sau altcineva.
  • Este o încăpăţânare de a nu vedea, de a nu lua în seamă lucruri despre tine care nu-ţi fac plăcere.
  • Furia te limitează şi-ţi produce neajunsuri fizice şi emoţionale. Energia este viaţă şi dacă eşti furios, furia ta pătrunde în mâncare, în materialul locuinţei şi în toate formele de viaţă din universul nostru. Această energie a furiei trebuie transformată în dragoste şi echilibru. Zâmbeşte şi primeşte zâmbetul altora. Dragostea va răspunde cu dragoste. Gândeşte roz, aceasta este culoarea iubirii.
NUMAI ASTĂZI VOI AVEA RESPECT PENTRU TOT CE ESTE VIAŢĂ
  • Ni s-au oferit toate condiţiile pentru a trăi în armonie şi respect. Până nu vom învăţa să ne respectăm şi să ne iubim pe noi înşine, nu vom fi în stare să respectăm şi să iubim pe alţii şi să fim în armonie cu planul Divin.
  • Noi, ca vindecători, suntem instrumentele planului divin şi trebuie să le arătăm celorlalţi calea spre dragoste şi compasiune. Pământul este o fiinţă vie, iubitoare, trebuie să înţelegem aceasta şi să-l ajutăm pentru a reajunge la echilibrul iniţial. Umanitatea a abuzat de pământ (mama lor) iar noi trebuie să-l ajutăm să se vindece. Numai prin aceasta vom putea să devenim întregi (conform planului divin).
Structura sistemului Reiki Usui Ryoho cuprinde:
Gradul I- Shoden – Deschiderea canalului Reiki – după iniţiere, practicantul poate face tratament prin punerea mâinilor, fie pentru el însuşi, ca autotratament. Poziţiile de punere a mâinilor sunt simple şi intuitive, se merge pe principiul de sus în jos, urmărindu-se chakrele, pe faţa şi pe spatele trupului. De asemenea se aplică mâinile în locurile durerose. (vezi manual curs)
Gradul al II-leaDezvoltarea abilitatii de vindecare si a puterii energiei Reiki -după iniţiere, practicantul primeşte primele simboluri Reiki, cu ajutorul cărora îşi poate activa palmele pentru o mai mare eficienţă şi poate face tratament şi prin realizarea şi vizualizarea simbolurilor în anumite puncte bine precizate. De asemenea, simbolurile permit curăţarea încăperilor de energii negative, dăunătoare, curăţarea şi energizarea mâncării, dar şi trimiterea luminii la distanţă, crearea câmpurilor de protecţie
Gradul al III-leaAuto-purificarea si vindecarea corpului fizic, mental si emotional, dezvoltarea capacitatilor senzoriale – după iniţiere, practicantul primeşte noi simboluri şi învaţă tehnici suplimentare.
Maestria Usui Reiki inseamna ca elevul a atins un anumid grad de cunoastere si evolutie spirituala si poate face initieri si acordaje la randul sau.
In acest moment in lume sunt peste 100 de  sisteme Reiki care difera intre ele prin nivelul vibratiei energiei cu care ne pune in contact. Reiki inseamna conoastere si evolutie spirituala, insemna vindecare si iubire neconditionata.

luni, 2 aprilie 2012

culorile primaverii

"Inca nu"

Pr.Arsenie Boca – Povestea cescutei

   O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:
“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”
   Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!”
    Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
   Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”
   O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”
EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.
    Morala este aceasta:
   Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.
   Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

joi, 22 martie 2012

universul elegant

Recomandare de lectura: Brian Greene- Universul elegant.

Visul dintotdeauna al fizicienilor a fost gasirea unei teorii ultime care sa explice toate fenomenele din univers intr-un cadru unitar si elegant. Pana de curand insa, microcosmosul(descris de mecanica cuantica) si macrocosmosul(descris de relativitatea generala) pareau imposibil de adus la un numitor comun. In ultimele decenii a aparut totusi un candidat redutabil la titlul de teorie ultima: teoria corzilor. Ea presupune o regandire radicala a notiunilor de spatiu, timp si particula, si chiar a ideilor pe care se intemeiaza cunoasterea stiintifica.
Universul elegante prima carte in limba romana care ofera o prezentare sistematica, limpede si intuitiva a teoriei corzilor. Brian Greene, el insusi fizician de virf cu contributii importante in domeniu, reuseste aici marea performanta de a face accesibile publicului larg, fara nici o pregatire stiintifica, cercetari de ultima ora si idei pe cat de abstracte, pe atat de tulburatoare ce par sa conduca spre teoria ultima.
Universul elegant, nominalizata la premiul Pulitzer, este probabil cea mai citita carte de stiinta aparuta in anii din urma.
O prezentare accesibila si eleganta a celor mai sofisticate si complicate teorii ale fizicii.
Cartea ne invita pe urmele lui Newton, apoi in universul relativ al lui Einstein, ne dezvaluie realitatile universului microscopic, si mai apoi ceea ce pare a fi concluzia finala - teoria corzilor.
   
Si pentru ca vibratia e pana la urma cea care creeaza materia si in ea se afla energia vitala, sa ascultam impreuna muzica multiversului:
                

fizica cuantica


Pentru ca lumea e asa cum e , ai si tu o parte de vina, dar si un merit :).

3 descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vieţii noastre

Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.

Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.
Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul "ceea ce se aseamănă se adună".
Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.
Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii - totul formează un fel de intenţie.
Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici?Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea "Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie", apăsaţi butonul şi alegeţi"Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii". Veţi simţi diferenţa.

1.   În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este "implicat". Mai este şi altceva.

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că  cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.
Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic - INIMA - care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.
Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim "inteligenţa inimii" şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.
Măsurătorile realizate au arătat căinima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.
Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.

Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?

În primul rând prin EMOŢII.
Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.
Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile.Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.
Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.
Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier.
Astfel se explicăde ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului.

 

2.   ADN-ul uman are o influenţă directă asupra lumii înconjurătoare

Există încă o descoperire ştiinţifică importantă care ne arată cum influenţăm realitatea în care trăim. Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi în mod tainic interdependent.
Dar să vedem cum se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru.
Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct substanţa din care sunt formaţi atomii, adică nişte particule micuţe de lumină, numite fotoni.
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor '90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor.
 Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine "vid" (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice.
În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.
Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor.

 Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă.
Iar experimentul nu se opreşte aici. Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate.

Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.


3.   ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente

Senimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice,modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenţează atomii, după cum am văzut.
S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane  în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru aceasta, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale.

S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, au putut fi măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa  molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.

Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau.

Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie.
 S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule.
Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire şi fericire.
Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică. Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atâtreacţiile  biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.
Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis,s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan.

Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului.

Concluzia?
Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea.
Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu mânie ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.