Universul dual – sau viata penduland permanent intre bine si rau
Traim intr-un univers dual, totul se imparte in bine-rau, frumos-urat, alb-negru, lumina- intuneric; fiecare lucru, fiecare stare sau fenomen are un revers, totul e in opozitie si ca un rezultat viata e o continua lupta, exista mereu ceva opus, ceva complet diferit care ne alimenteaza dorinta de a judeca, de a cataloga si de a lupta contra a tot ce este altfel.
Existenta dualitatii aduce cu sine posibilitatea manifestarii liberului arbitru, posibilitatea de a alege , de a experimenta , de a invata din fiecare experienta si de a deveni apoi constient. O alegere devine constienta doar cand e facuta in cunostiinta de cauza ; dupa ce toate optiunile au fost incercate. Nu e permis sa judeci ceva ce nu cunosti. Si oarecum ciudat , intunericul ne invata cel mai mult ce este lumina; devenim constienti de valoarea unui lucru doar cand il pierdem.
A blama raul isi pierde sensul, pentru ca pana la urma el ne dezvaluie ce este binele.Iar pentru a forma intregul e nevoie de ambele. Extremitatile trebuie sa se contopeasca pentru a forma un singur TOT. Existenta unui contar, a unei forte opuse incurajeaza evolutia, cresterea. Ce sens ar avea lumina, daca nu ar exista intunericul pe care sa-l acapareze, in care sa se extinda si sa straluceasca?
Se spune ca universul dual e pe cale sa se sfarseasca. Lupta se apropie de final si va avea un castigator sigur: lumina. Urmeaza o noua etapa in care trebuie sa gasim in noi resurse de a creste fara a avea langa noi o forta potrivnica care sa ne stimuleze. Oare cum va fi viata intr-un astfel de univers? Pare greu de imaginat, pentru un om atat de obisnuit sa se joace de-a pisica alba - pisica neagra. Pana atunci oscilam intre alb si negru si probabil cei mai multi vom alege cate ceva din fiecare - asa:
sau asa:
....Ma intrebam : oare de ce imi plac mai mult pisicile negre?... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu