Ce frumos ar fi sa avem si iarna si primavara in acelasi timp...
marți, 28 februarie 2012
sfarsit de iarna
Asteptam primavara, si parca totusi ne pare rau ca iarna se duce si ia cu ea o parte din noi.
Ce frumos ar fi sa avem si iarna si primavara in acelasi timp...
Ce frumos ar fi sa avem si iarna si primavara in acelasi timp...
versuri...
Mi-e frica sa fiu...
Mi-e frica sa fiu eu-
Copilul inocent si firav
Care atinge stele si-mbratiseaza luna.
Mi-e frica sa fiu eu-
Fiinta matura si lucida
Care observa tot, critica tot,distruge tot.
Mi-e frica sa fiu...
Si poate ca n-ar trebui.
luni, 27 februarie 2012
De ce iubesc zapada?
Ninge! Privesc si nu-mi pot dezlipi ochii de cer. Sa fie zapada un dar divin?
Pare sa aduca cu ea o atmosfera magica, o stare de exaltare a emotiilor, o alinare, o mangaiere care te face sa simti mai intens. Ninsoarea te duce intr-o lume a sentimentelor poate pt ca ea vine de acolo.
Nu stiu de ce , dar cand ninge mi-e parca imposibil sa fiu trista. Ciudat cum un lucru atat de micut si rece – fulgul de nea- poate transmite atata caldura.Chiar daca ochii mei plang , dansul fulgilor de nea creeza o bucurie care invinge tristetea din mine.Ninsoarea nu e niciodata nefericita , e o celebrare a bucuriei si ne face si pe noi o parte din ea.
O singura neliniste ramane, in curand vine primavara – si nu va mai ninge . Ce va mai alina atunci tristetea din mine?
Zăceau priveliştile moarte
Sub cerul sur, în asfinţit,
Şi-abia mai auzeam departe
Un glas de crivăţ amorţit.
Sub cerul sur, în asfinţit,
Şi-abia mai auzeam departe
Un glas de crivăţ amorţit.
În mijlocul naturii mute,
Eram eu singur călător:
Îmi aminteam de vremi trecute
Şi mă visam în viitor...
Iar din imperiul tăcerii
Se desprindeau fulgi mari de nea:
Cădeau încet, cădeau puzderii
În urma şi-naintea mea...
Stefan Octavian Iosif - Fulgii
inceput
Un nou inceput
Te intrebi uneori :care e cel mai greu de suportat sentiment, cea mai coplesitoare emotie negativa care te face sa plutesti in deriva, sa te pierzi si sa te regasesti,sa nu mai stii sigur cine esti ? Poate ca fiecare dintre noi gaseste propriul raspuns, unul in care se regaseste, pe care l-a trait deja.
As spune ca cel mai dureros e sa crezi ca esti important pentru cineva (cineva care chiar conteaza pt tine ),si sa-ti dai seama ca nu insemni mai nimic...Dezamagire, deziluzie – provocata poate de prea mari asteptari. O stare de tristete pe care ti-o creezi singur, din care nu mai stii cum sa iesi: ai putea sa acuzi, sa reprosezi, sa te zbati sa demonstrezi ce? Ca tu te-ai implicat mai mult ca ai simtit mai mult si ai asteptat mai mult, prea mult... - la ce ar ajuta? Sa te simti si mai jignit, mai deznadajduit si fara speranta – sa te victimizezi, sa-l vezi pe celalat mai negru decat este si sa te scoti pe tine nevinovat si inocent.
A vedea mult acolo unde nu e nimic e in primul rand greseala ta, si uite asa devii si tu responsabil si patrunzi intr-o spirala de vinovati si vinovatii. E o greseala care te face sa te complaci, sa nu mai incerci sa cultivi acel ceva , sa-l consideri un bun ce-ti apartine de drept si nu mai trebuie sa faci nimic pentru el – sa crezi ca nimic nu ti-l poate lua- ca e al tau si asa va ramane.
Cine e vinovat ? Intotdeauna raspunsul e undeva la mijloc, vina se imparte, si trebuie sa-ti accepti felia ta. Ca e mai mare sau mai mica e mai putin important, rana ramane , doar timpul o poate cicatriza, te poate face sa treci peste , sa nu mai conteze.
Dar cat e inca proaspata te intorci mereu la ea , parca n-ai vrea sa se vindece, o cercetezi mereu , incerci s-o adancesti, sa-ti faci nefericirea si mai nefericita. E greu sa te desprinzi de trecut, fie el si dureros. Durerea de a fi abandonat de cineva ,pt care ai fi facut totul, dar parca totusi ai facut prea putin, te inalta si te coboara in acelasi timp.Amintirea e si frumoasa si trista si dureroasa. E bine sa-ti amintesti totul , sa nu lasi ce e rau sa distruga ce-a fost frumos, sa pastrezi fiecare amintire la locul ei, sa nu trimiti norii catre cerul care a fost candva senin, sa nu lasi sentimentele actuale sa distruga emotiile deja traite- daca acum esti trist nu inseamna ca atunci n-ai fost cu adevarat fericit. Sa nu te indoiesti de autenticitatea momentului, sa nu-i stirbesti farmecul.Daca atunci ai simtit iubirea inseamna ca asta a fost,daca acum n-o mai simti, inseamna ca a disparut si e timpul sa mergi mai departe.Pana la urma „it's all about your emotions”.
Caci daca un inceput nu-i un sfarsit de drum , un sfarsit de drum e intotdeauna un nou inceput.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)