Ninge! Privesc si nu-mi pot dezlipi ochii de cer. Sa fie zapada un dar divin?
Pare sa aduca cu ea o atmosfera magica, o stare de exaltare a emotiilor, o alinare, o mangaiere care te face sa simti mai intens. Ninsoarea te duce intr-o lume a sentimentelor poate pt ca ea vine de acolo.
Nu stiu de ce , dar cand ninge mi-e parca imposibil sa fiu trista. Ciudat cum un lucru atat de micut si rece – fulgul de nea- poate transmite atata caldura.Chiar daca ochii mei plang , dansul fulgilor de nea creeza o bucurie care invinge tristetea din mine.Ninsoarea nu e niciodata nefericita , e o celebrare a bucuriei si ne face si pe noi o parte din ea.
O singura neliniste ramane, in curand vine primavara – si nu va mai ninge . Ce va mai alina atunci tristetea din mine?
Zăceau priveliştile moarte
Sub cerul sur, în asfinţit,
Şi-abia mai auzeam departe
Un glas de crivăţ amorţit.
Sub cerul sur, în asfinţit,
Şi-abia mai auzeam departe
Un glas de crivăţ amorţit.
În mijlocul naturii mute,
Eram eu singur călător:
Îmi aminteam de vremi trecute
Şi mă visam în viitor...
Iar din imperiul tăcerii
Se desprindeau fulgi mari de nea:
Cădeau încet, cădeau puzderii
În urma şi-naintea mea...
Stefan Octavian Iosif - Fulgii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu