luni, 27 februarie 2012

inceput


Un nou inceput

        Te intrebi uneori :care e cel mai greu de suportat sentiment, cea mai coplesitoare emotie negativa care te face sa plutesti in deriva, sa te pierzi si sa te regasesti,sa nu mai stii sigur cine esti ? Poate ca fiecare dintre noi gaseste propriul raspuns, unul in care se regaseste, pe care l-a trait deja.
       As spune ca cel mai dureros e sa crezi ca esti important pentru cineva (cineva care chiar conteaza pt tine ),si sa-ti dai seama ca nu insemni mai nimic...Dezamagire, deziluzie – provocata poate de prea mari asteptari. O stare de tristete pe care ti-o creezi singur, din care nu mai stii cum sa iesi: ai putea sa acuzi, sa reprosezi, sa te zbati sa demonstrezi ce? Ca tu te-ai implicat mai mult ca ai simtit mai mult si ai asteptat mai mult, prea mult... - la ce ar ajuta? Sa te simti si mai jignit, mai deznadajduit si fara speranta – sa te victimizezi, sa-l vezi pe celalat mai negru decat este si sa te scoti pe tine nevinovat si inocent.
       A vedea mult acolo unde nu e nimic e in primul rand greseala ta, si uite asa devii si tu responsabil si patrunzi intr-o spirala de vinovati si vinovatii. E o greseala care te face sa te complaci, sa nu mai incerci sa cultivi acel ceva , sa-l consideri un bun ce-ti apartine de drept si nu mai trebuie sa faci nimic pentru el – sa crezi ca nimic nu ti-l poate lua- ca e al tau si asa va ramane.
      Cine e vinovat ? Intotdeauna raspunsul e undeva la mijloc, vina se imparte, si trebuie sa-ti accepti felia ta. Ca e mai mare sau mai mica e mai putin important, rana ramane , doar timpul o poate cicatriza, te poate face sa treci peste , sa nu mai conteze.
     Dar cat e inca proaspata te intorci mereu la ea , parca n-ai vrea sa se vindece, o cercetezi mereu , incerci s-o adancesti, sa-ti faci nefericirea si mai nefericita. E greu sa te desprinzi de trecut, fie el si dureros. Durerea de a fi abandonat de cineva ,pt care ai fi facut totul, dar parca totusi ai facut prea putin, te inalta si te coboara in acelasi timp.Amintirea e si frumoasa si trista si dureroasa. E bine sa-ti amintesti totul , sa nu lasi ce e rau sa distruga ce-a fost frumos, sa pastrezi fiecare amintire la locul ei, sa nu trimiti norii catre cerul care a fost candva senin, sa nu lasi sentimentele actuale sa distruga emotiile deja traite- daca acum esti trist nu inseamna ca atunci n-ai fost cu adevarat fericit. Sa nu te indoiesti de autenticitatea momentului, sa nu-i stirbesti farmecul.Daca atunci ai simtit iubirea inseamna ca asta a fost,daca acum n-o mai simti, inseamna ca a disparut si e timpul sa mergi mai departe.Pana la urma „it's all about your emotions”.

Caci daca un inceput nu-i un sfarsit de drum , un sfarsit de drum e intotdeauna un nou inceput.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu